Nu cred ca exista vreo persoana, mai ales vreun copil care sa nu astepte cu nerabdare unul dintre cele mai indragite obiceiuri de Craciun: Bardul de Craciun, mai precis impodobirea acestuia.
Traditia impodobirii bradutului si a casei este un obicei ce a fost preluat undeva la jumatatea mileniului trecut de la triburile germanice si simbolizeaza, prin forma sa triunghiulara, Sfanta Treime, in timp ce podoabele care se prind in brad simbolizeaza cunoasterea si bogatia, fiind desori asemanat cu pomul sacru din Gradina Edenului, pom in care se gaseau merele – fructele cunoasterii.
Bradul apare si in cultura dacica, dar are un cu totul alt inteles, el fiind un copac ritual ce era taiat la nunta la u la moartea unei persoane. Acest obicei inca se mai pastreaza in unele regiuni din Oltenia si din sudul Banatului.
In vechime bradul de Craciun era impodobit cu fructe, nuci poleite, flori, lumanarele si panglici si se spune ca simboliza pomul vietii. Exista de asemenea obiceiul ca in varful bradului sa se puna o stea, aceasta simbolizand steaua ce i-a calauzit pe magi pana in Betleem. Despre aceasta se spune ca aduce noroc si duce la indeplinirea dorintelor.
In Romania, pentru pima data, bradul de Craciun a fost impodobit in anul 1866 la palatul regelui Carol I de Hohenzollern si de atunci, bradul de Craciun este nelipsit in famillile din Romania. Acesta fiind un prilej de bucurie pentru toata familia care se aduna, cu mic, cu mare in jurul bradului pentru a-l impodobi. Copii sunt cei mai incantati de acest obicei mai ales ca Mos Craciun va veni in noaptea de 24 spre 25 decembrie si va lasa cadourile pentru fiecare chiar sub bradul impodobit de ei.
Bradul ramane in casa dupa zilele de Craciun, existand obiceiul ca acesta sa fie aruncat (ars in foc sau despodobit) inainte de Boboteaza, moment in care nostalgia pomului de Craciun este alungata, lasand loc unui Nou An.