Iata ca a trecut deja o saptamana din prima luna a iernii, Decembrie, si ne apropiem cu pasi marunti, dar siguri de principala sarbatoare a acestei luni, Craciunul, Nasterea Domnului Iisus Hristos.
Cu aceasta ocazie ne-am gandit sa exploram putin semnificatia unora dintre cele mai intalnite traditii si obiceiuri de Craciun: Colindele.
Ce sunt si de unde provin colindele?
Colindele sunt cele mai importante obiceiuri ale romanilor ce se practica incepand din ajunul Craciunului pana in ziua de Anul Nou. Colinde specifice tarii noastre sunt: colindele pentru Mos Ajun, Colinde de Craciun, colindul Steaua, Irozii, Brezaia, Plugusorul, Sorcova si Seara Sfantului Vasile.
Cuvantul colind provine din cuvantul latinesc “Calendae” care este numele vechilor sarbatori pagana de Anul Nou. Obiceiul colindatului (mers din casa in casa si facut urari gazdelor). este preluat de la romani, care in aceasta perioada sarbatoreau “Nasterea Soarelui” care, in aceasta perioada din iarna atinge punctul cel mai de jos in emisfera sudica, pentru ca apoi, sa urmeze o miscare treptata catre nord, asemenea unei ridicari. De la aceste sarbatori dedicate soarelui, un obicet rotund, se trage si obiceiul de a imparti colindatorilor colaci si nuci, sa alte limboluri ale cercului, ale perfectiunii.
Cuvantul romanesc colinda, nu provine totusi direct din latinescul “Calendae, ci prin intermediul unui cubat bulgar, si anume, “koleda” .
Colindatul – cel mai bine pastrat obicei
Colinda este un obicei ce s-a pastrat pana in zilele noastre si inca mai marcheaza viata spirituala a comunitatii. Cei care colinda sunt copii, tinerii si chiar si barbatii casatoriti. Copii sunt ce ce merg ziua cu colindul, fiind urmati de tineri care merg pana la apusul soarelui, si apoi de barbati care merg seara tarziu, sau chiar noaptea la colindat.
In mare parte colindele au rolul de a vesti Nasterea Domnului si bucuria oamenilor la aflarea acestei vesti. Astfel de colinde sunt: “O ce veste minunata”, “Steaua sus rasare”, “O brad frumos”, “ Trei magi de la rasarit”, Buna dimineata la Mos Ajun”, “Florile dalbe”, dar si altele.
Atat in zolele rurale cat si cele urbane, colindatul s-a pastrat ca o sarbatoare a comunitatii, a tinerilor si mai ales a copiilor, contribuind fiecare la pastrarea datinilor si obiceiurilor stravechi.