Reformele educative din statele europene au dat nastere la nenumarate dezbateri. Un mare numar de intrebari au fost puse in discutie. Intrebari referitoare la invatarea de limbi straine, organizarea si repartizarea timpului de lucru pe saptamana, dezvoltarea personalitatii, si altele. Dar, care este situatia cu sistemele scolare europene?
O comparatie a sistemelor.
Scoala unica a tarilor scandinave (Suedia, Norvegia, Islanda, Danemarca, Finlanda) este un sistem ce se adrezeaza elevilor cu varste intre 7 si 16 ani, urmand cursurile de scoala primara si de colegiu intr-o singura scoala, cu aceeasi clasa, si acelasi diriginte. Dar, inca din scoala primara au profesori diferiti. Nu se pune problema de repetie.
Sistemul de tip selectiv al anglo-saxonilor, isi regaseste continuitatea in scoala secundara. Ca si modelul scandinav, se pune accentul pe autonomie si nu pe cunostinte.
Siatemul de tip germanic (Germania, Austria, Elvetia, Olanda, Luxembourg) cuprinde o orientare impartita pe trei filiere: gimnaziul, permitand continuarea studiilor la nivel universitar, scoala reala (Realschule) conducand la studii superioare non universitare, si o formare profesionala scurta oferita de scoli secundare (Hauptschulen).
Imadinea sociala a elevilor orientati pe acest parcurs, este de cele mai multe ori bine evaluata. Aceasta divizare se regaseste intr-o maniera similara in Polonia unde se disting: liceul (3 ani), ce constituie o perioada de invatamant secundar care se termina cu examen national de maturitate (matura) si serveste ca baza pentru recrutarea in invatamantul superior, scolile tehnice unde perioada de invatare are o durata de 4 ani si se termina cu un bacalaureat, si, in sfarsit, scolile profesionale ce predau mai ales materii tehnice intr-o maniera semestriala de specialitate cu scopul unei adaptari cat mai bune la necesitatile pietei muncii.
Liceul/scoala tehnica suplimentara, cu o durata de 2 sau 3 ani, se adreseaza absolventilor de scoli profesionale ce doresc sa isi continue studiile secundare pentru a obtine matura.
Sistemul de tip latin (Franta, Italia, Spania, Grecia) este caracterizat printr-o atentie deosebita in ceea ce priveste achizitionarea de cunostinte. In acest fel, sistemul de control al cunostintelor, de examene, de notare si chiar de repetitie ocupa un loc mult mai important decat in alte sisteme.