Duminica, 5 aprilie, crestinii ortidicsi sarbatoresc Floriile, cea mai importanta sarbatoare ce vesteste Pastele si, in acelasi timp rememoreaza intrarea triumfala a lui Iisus in Ierusalim. Este totodata si sarbatoarea celor ce poarta nume de flori, deci putem spune ca este Ziua Florilor. Se pare ca un numar de aproximativ un milion si jumate de romani isi serbeaza onomastica in aceasta zi, dintre care peste 630 de mii sunt barbati si peste 850 de mii femei.
Cu o zi inainte de Florii, sambata, oamenii strang ramuri de salcie inmugurita, pe care o leaga snopi si o duc la biserica pentru sfintire. Dupa ce are loc sfintirea si dupa teminarea slujbei de duminica, ramurile de salcie (“matisorii”) sunt luate de catre participantii la slujca acasa pentru a fi puse la icoane, usi, ferestre, intrari in grajduri, fantani si stresini. Ramurile de salcie simbolizeaza castitatea, dar si renasterea vegetatiei si amintesc de ramurile cu care a fost intampinat Iisus la intrarea in Ierusalim.
In aceasta zi, atentia comunitatii traditionale era atrasa atat de sarbatoarea religioasa cat si de renasterea vegetatiei. Denumirea populara a sarbatorii vine de fapt de la zeita romana a florilor, Flora. Suprapunerea sarbatorii pagane a zeitei romane cu sarbatoarea intrarii Domnului in Ierusalim a dat nastere la o serie de traditii si obiceiuri specifice pentru aceasta zi.
Printre cele mai cunoscute obiceiuri se regasesc “ursitul”, fetele nemaritate afla prin diverse procedee daca se vor casatori sau nu in anul respectiv. In Banat si in Transilvania, fetele pun o oglinda si o camasa curata sub un par altoit, acestea fiind folosite ulterior, dupa rasaritul soarelui pentru a face farmece pentru noroc in dragoste si sanatate.
In unele zone, in duimnica de Florii, florile ce cresc in cuibare sunt adunate pentru a fi folosite ulterior la incondeierea oualelor de Paste. De asemenea, desi este inca postul Pastelui, in aceasta zi este dezlegare la peste, si majoritatea oamenilor, fie ca tin sau nu post mananca in aceasta zi macar o masa de peste.